Proiectul pe care-l lansez de Ziua Internationala de Constientizare a Autismului este pentru prietenul meu David Stescu si pentru toti copiii, adolescentii, adultii, parintii, prietenii, familiile, apropiatii si toti cei care au simtit ce inseamna sa traiesti cu autism in Romania. Adica sa fii special. Sa fii diferit.
In randurile de mai jos veti descoperi povestea lui David si a prietenei lui, Ingrid, ambii copii cu tulburare din spectrul autist, dar si cateva fotografii care va arata ca ei pot deveni oricand model pentru orice campanie publicitara, ca oricare alt copil de varsta lor.
Am urmarit traseul lui David Stescu de cativa ani incoace. Este unul dintre cei mai inspirationali omuleti cunoscuti vreodata. E pasionat de calatorii, de fotografie si stie sa localizeze orice capitala a oricarui stat de pe Pamant.
Parintii lui au aflat ca David are autism cand avea aproape 2 ani si de-atunci a inceput un drum cu obstacole si cu provocari pe care multi dintre noi nu le-am putea duce in spate. Si-au dorit o familie. Asa cum isi doresc cei mai multi oameni. Si-au dorit un copil sanatos. Doar ca era special in felul lui si nu comunica cu lumea din exterior asa cum o face majoritatea.
Cand l-am cunoscut pe David, nu vorbea foarte mult cu mine. Ma lua de mana si ma strangea mai puternic decat a facut-o oricine vreodata si nu imi dadea drumul. In gestul lui era atat de multa nevoie sa se conecteze cu ceilalti, sa comunice intr-un fel, sa se apropie, sa intrebe lucruri si sa afle tot ce se poate stie despre lumea in care traim. Iar acum o face neintrerupt. :))
Primele fotografii facute de el erau pe telefonul parintilor lui si fara sa fi vorbit cu vreun profesionist inainte, David avea un instinct incredibil pentru incadrari, unghiuri atat de specifice incat se aseza pe burta si astepta un anumit moment al zilei ca sa faca o poza. A avut parte de intalniri cu multi fotografi si oameni de la care a invatat, printre care:
- Dragos Asaftei i-a imprumutat din experienta tehnica si l-a invatat cum surprinde oamenii si natura in cele mai frumoase ipostaze.
- Cristina Bazavan i-a vorbit despre cum sa spuna povesti, cum sa le construiasca din poze si i-a indrumat pe parintii lui spre primele expozitii foto care au devenit deja o traditie dupa fiecare calatorie de-a lui David.
- Brandurile si cateva agentii de publicitate l-au sustinut in calatorii lui prin lume si in #jurnaldefotograf care a ajuns la 20-a tara vizitata recent – Iordania. Trebuie sa mentionez oamenii de la agentia The Good Company si reprezentatii brandul Canon Romania pentru implicarea constanta in dezvoltarea lui David.
Jurnalul de fotograf al lui David Stescu poate fi gasit aici impreuna cu expozitiile foto de pana acum – urmeaza inca una in curand.
El a invatat sa comunice cu lumea din exterior prin fotografii. Dar oricine il cunoaste – si sper sa mergeti la urmatorul lui event de lansare – va observa ca e plin de viata, ca iubeste viata, iubeste oamenii si fiecare loc in care merge. E un luptator ce creste in fiecare zi. Si a avut cei mai buni profesori – parintii lui au avut de luptat si inca lupta cu o multime de obstacole pentru a-l ajuta sa ii fie cat mai bine, sa comunice si sa fie din ce in ce mai integrat in jur.
Eu am invatat sa comunic tot prin fotografie si m-am extins in partea de directie creativa. Asa ca am pus lucrurile cap la cap si mai jos gasiti un proiect foto in care doi tineri speciali, cu autism – David Stescu si Ingrid Maria Stefan – au intrat in jobul de modelling pentru o zi.
Si Ingrid si David pot sa faca joburi pe care le fac oricare dintre oamenii ce primesc bani sa se pozeze si sa promoveze branduri pe Facebook, Instagram sau pe blog, in campanii punctuale sau dedicate de sezon.
Cel mai onest lucru pe care l-am invatat in viata mea de pana acum e sa am empatie si sa vorbesc dintr-un loc plin de empatie. Profesional, am invatat sa comunic tot prin fotografie si m-am extins in partea de directie creativa. Asa ca am pus lucrurile cap la cap si mai jos gasiti un proiect foto in care doi tineri speciali, cu autism – David Stescu, 13 ani si Ingrid Maria Stefan, 8 ani – au intrat in jobul de modelling pentru o zi.
Am lucrat cu o multime de modele, artisti, actrite, cantareti si oameni ce trebuiau sa stea in fata camerei foto. A fost unul din cele mai scurte si distractive shootinguri foto pentru ca naturaletea pe care Ingrid si David au avut-o in timp ce ii pozam in colectiile H&M Kids ne-a ajutat sa obtinem pozele bune imediat.
Nu erau preocupati sa proiecteze vreo imagine anume, naturaletea lor ne-a fermecat pe toti cei prezenti. Au dansat, au sarit, au cantat, a fost despre joc si joaca, despre copilarie si distractie. Si-n acelasi timp, a fost despre disciplina si ascultare, despre comunicare si despre a intelege ca suntem acolo sa facem un editorial, o poveste vizuala plina de optimism, energie pozitiva si culoare. Exista mai multe culori in care putem arata lumea celorlalti, chiar daca nu e in culorile in care s-au obisnuit sa vada copiii diferiti .
Toate tinutele din shooting sunt din colectiile H&M Kids si multumirile merg catre echipa H&M Romania pentru colaborare.
Fotografii: Alex Belciuganu, Magnum Studio; Set design & post editing: Camelia Donciu; Directie creativa: Eduard Enache
Multumiri: Mihai Stescu, Teodora Stescu si Hajni Stefan; Ioana Vulpescu, Ruxandra Carstea, Kasia Brzozowska – H&M Romania si Cristina Bazavan.
Mai jos urmeaza conversatia pe care am avut-o cu tatal lui David, Mihai Stescu despre prejudecati, despre cum a fost cand David a fost refuzat la mai multe scoli din Romania pentru ca e special. Despre cum a fost cand a venit acasa cu vanatai si parintii copiilor spuneau ca nu accepta ciudati la scoala lor. Nu e doar despre frica de oameni diferiti sau speciali. Este despre ura pe care societatea o poarta oamenilor diferiti sau speciali.
Este despre intunericul din noi pe care trebuie sa il schimbam, sa il imbratisam si sa invatam ne concentram pe iubire, pe ce avem in comun, nu pe ce ne face diferiti.
Povestea lui David si a parintilor lui despre iubire asa cum multi nu au invatat inca sa o transmita, in Romania.
Sunt oameni despre care nu se vorbeste indeajuns in campanii, la stiri, pe bloguri, in presa. Povestile lor sunt mai puternice decat orice altceva si ne pot schimba vietile, ne pot transforma in ceva mai bun, mai smerit, mai onest.
Despre autism in Romania
Numarul copiilor diagnosticati cu tulburari de spectru autist (TSA) este in crestere. In Romania nu exista un raport la nivel national, insa estimarile specialistilor ajung la peste 30.000 de minori cu autism. Ultimele studii realizate la nivel mondial arata ca aceasta tulburare afecteaza unul din 59 de copii, iar cea mai mare incidenta este in randul baietilor (1 din 46). – date din raportul trimis zilele trecute de Autism Voice, prima asociatie specializata in recuperarea copiilor cu autism in Romania.
Mihai Stescu, tatal lui David:
Adevarul este ca la modul general, mergem inainte.
Am avut si avem insa multe infrangeri, batalii pierdute cu banalitati ale lumii tipice.
Sunt convins ca multi oameni au nevoie de povestea noastra asa cum si noi am avut nevoie de cuvinte de incurajare cand totul se prabusea in jurul nostru.
Ce ati simtit cand ati aflat despre situatia lui David?
Prima noastra reactie a fost de refuz – copilul atat de dorit de noi, era diferit de cum il visasem noi. Am cautat contra argumente, diagnostice diferite, traiam pentru a ni se spune ca David nu este autist. Apoi a fost frica si ulterior a venit speranta. Odata cu acceptarea a inceput si vindecarea noastra. Pentru ca vezi, din nefericire si noi suntem afectati. Mai mult decat se vede la suprafata.
Cum au primit vestea cei din jurul vostru si al lui David?
Le-am comunicat plangand. Am plans mult atunci.
Sunt convins ca cei din jur erau mai inspaimantati decat noi. Unii din jurul nostru s-au retras incet incet, multi ne-au compatimit, iar o mana de oameni ne-au incurajat.
Care au fost cele mai mare prejudecati de care v-ati lovit pe acest drum?
Cele mai mari provocari au fost in a convinge oamenii din jur ca David e doar diferit si ca are dreptul la acelasi tratament ca si copiii tipici.
Care au fost solutiile care au functionat in cazul lui David?
Am incercat cu David multe terapii. Baza a constituit-o terapia comportamentala (ABA) care are efect in foarte multe cazuri si ale carei rezultate au fost cuantificate. Prin studii si cifre, nu povesti.
In acelasi timp am parcurs multe feluri de terapii, fiecare dintre ele avand o contributie mai mica sau mai mare in recuperarea lui David. Am facut sport cu el, l-am dus sa inoate cu delfinii, l-am luat cu noi peste tot. Odata ce am acceptat conditia lui, l-am expus total societatii. Pentru a primi sprijin dar si pentru a arata altora ca se poate macar cat am facut noi. Si am incercat sa-i sprijinim la randul nostru pe altii. Numarul nostru de telefon este pe blogul lui David si primim lunar cel putin un telefon de la un parinte care doreste sa afle parerea altui parinte trecut prin asa ceva.
Fotografie, calatorii si… bullying
Cum au reusit fotografia si calatoriile sa ii schimbe traseul?
Sunt singurele motivatii care functioneaza in cazul lui David. David traieste pentru urmatoarea calatorie, pentru urmatoarea ocazie sa arate fotografiile lui, intr-o expozitie sau intr-o intalnire cu un prieten.
Cum a fost cand a fost refuzat la scoala? Cum ati dealuit cu episoadele de bullying?
Au fost mai multe etape de refuz, incepand cu gradinita, scoala primara (de stat), apoi scoli private. E cumplit sa stii ca nu-ti poti duce copilul la scoala desi teoretic are acelasi drept legal ca si ceilalti copii.
In ceea ce priveste bullying-ul, a fost unul din motivele pentru care am renuntat noi la o scoala. Nu atat pentru agresiunea fizica propriu zisa, cat mai ales pentru lipsa de comunicare a scolii, imposibilitatea lor de a rezolva acest tip de probleme. Ca si in multe alte situatii, societatea noastra nu reuseste sa depaseasca (la timp) anumite bariere. Iar noi nu mai avem timp…
Care sunt lectiile pe care le-ati invatat voi, ca oameni?
Am invatat sa avem rabdare, sa ne schimbam noi inaintea societatii, chiar daca asta poate insemna auto exil. Am invatat sa ne iubim foarte mult. Asta este ceea ce ne-a tinut uniti.C
Ce ar trebui schimbat in legislatia tarii ca sa ii ajute mai mult pe copiii cu autism?
Din nefericire sunt multe de schimbat.
Eu m-as asigura prin mijloace legislative ca un copil atipic nu poate fi alungat din nicio colectivitate si ca i se ofera sanse egale. Si as incerca sa ridic intr-un fel povara financiara de pe umerii parintilor.
Care trebuie sa plateasca pentru lucruri firesti pe care ceilalti, in majoritatea cazurilor, le primesc gratuit.
Cum vedeti viata lui David in viitor, ce job credeti ca ar putea sa faca si in ce mediu?
Viitorul lui David e inca in formare. Noi am fi fericiti daca am putea vedea in timpul vietii noastre ca el poate fi independent, indiferent de profesie. Suntem fericiti ca am descoperit un domeniu care poate constitui o viitoare activitate profesionala (ceva legat de imagine, fotografie, jurnalistica, geopolitica). David sustine ca isi doreste sa ajunga jurnalist de calatorie! 🙂
